Cei mai multi dintre noi habar nu au ,sau, nu sunt constienti de abilitatile lor.
Daca stiu sa faca un lucru foarte bine, li se pare normal , fara sa se gandeasca ca , undeva, in lume, exista foarte multe persoane care habar nu au “ cu ce se mananca” acel lucru iar o incurajare venita din partea partenerului la momentul de rascruce poate sa-ti schimbe traiectoria vietii la 360 de grade
De exemplu : imi doresc sa slabesc dar nu ma simt in stare sa merg pana la final cu dieta , pentru ca sunt pofticioasa .
O asa zisa incurajare din partea partenerului “ Sigur! Ai putea sa incerci sa mai slabesti , uite cat te-ai ingrasat! “ nu o sa fie asociata niciodata cu o motivatie.
Pe cand o abordare de genul “ daca tu iti doresti acest lucru, sunt convins ca vei reusi! Eu sunt aici , langa tine, poti sa te bazezi pe ajutorul meu oricand” mi-ar schimba total perspectiva , m-as simti mult mai motivate stiind ca partenerul are inceredere in mine , poate mai multa decat am eu .
Acelasi lucru se intampla si in relatia cu copilul tau .
Cum suna o abordare de genul : “ Ar trebui sa te apuci si de invatat ca sa nu mai fii ultimul din clasa !” vs “ Vad la tine un potential urias ! Sunt convinsa ca , daca iti doresti, poti doresti , poti ajunge premiant ! Eu sunt aici ca sa te sustin , oricand simti nevoia!” ?
Prima varianta are mari sanse sa starnesca o frustrare si o incapatanare in mintea copilului tau , pe cand cea de-a doua varianta are o rata de success mult mai mare .
Nu spun ca este un lucru usor sa transformi critica in incurajare , dar , rezultatul final cred ca merita tot efortul din lume !
